Testimonial image

Modificarea controlată a răspunsului biologic la stres presupune utilizarea unor tehnici care reduc parametri psihofiziologici ai stresului. Una dintre cele mai importante tehnici este antrenamentul autogen.

Antrenamentul autogen este o metodă bine fundamentată ştiinţific, verificată experimental şi clinic, care se caracterizează prin simplitate şi economicitate, în sensul că se învaţă uşor şi durează relativ puţin. Efectele acestui tip de antrenament pot fi observate încă din primele zile de practică (relaxare mai bună, reducerea anxietăţii, somn mai odihnitor, capacitate de concentrare şi memorie mai bună).

Metoda constă într-o secvenţă de comenzi exprimate în limbaj intern, adresate funcţiilor psihosomatice, în vederea realizării stării autogene, cu alte cuvinte, o stare psihosomatică autoindusă, cu efecte recuperatorii deosebite. Starea autogenă are efecte homeostatice, atât prin ea însăşi, cât şi prin activarea funcţiilor recuperatorii ale organismului, pe care le mobilizează.

Antrenamentul autogen conduce la preponderenţa undelor Alpha şi a creşterii sincronizării lor cu undele Theta (undele Alpha sunt specifice relaxării). Tensiunea arterială scade iar temperatura pielii – indice al fluxului sanguin periferic – creşte. Se ştie că mecanismul central de reglare a temperaturii se află în hipotalamus, care funcţionează ca un termostat fiziologic. Controlarea temperaturii pielii înseamnă, de fapt, controlul activităţii hipotalamice.

În concluzie, normalizând răspunsul biopsihic al organismului, antrenamentul autogen are efecte antistres semnificative. El comută organismul din starea ergotropă, dinamogenă, în starea trofotropă, recuperativă. Aceasta duce la îmbunătăţirea tonusului persoanei şi dezvoltă capacitatea de adaptare a organismului la toate categoriile de stres.

Este indicat ca relaxarea să se realizeze în condiţii de linişte, de temperatură normală şi de semiobscuritate.

În perioada de învăţare a tehnicii este indicată practicarea sub îndrumarea unui psiholog, de două sau trei ori pe săptămână, subiectul fiind instruit să continue exerciţiile şi acasă, în cadrul unor şedinţe scurte de 5-7 minute. După însuşirea temeinică a tehnicii, se poate prelungii durata relaxării individuale până la 15 minute.

Ciclul inferior al antrenamentului autogen poate fi utilizat cu succes atât în psihoterapie, cât şi preventiv, în pregătirea psihologică a personalului, îndeosebi a celui care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de risc, datorită contribuţiei sale la liniştirea generală a organismului, amortizarea rezonanţei stărilor afective negative, reglarea circulaţiei periferice, creşterea capacităţii de concentrare şi a autocontrolului.

Antrenamentul autogen (ciclul inferior) reprezintă un important mijloc de refacere a organismului după efort.

Principiul metodei constă în inducerea, prin exerciţii psihofiziologice, a unei decontracturi generale a organismului, care, prin analogie cu tehnicile hipnotice, permite comunicarea unor sugestii. Antrenamentul autogen cuprinde două cicluri de exerciţii:

Ciclul inferior, ce include exerciţii în care decontractarea concentrativă vizează următoarele direcţii: musculatură, sistem cardiovascular, sistem respirator, organe abdominale şi zona capului.

Exerciţiile care trebuie parcurse sunt următoarele:
1.exerciţiul greutăţii;
2.exerciţiul căldurii;
3.exerciţiul pentru cord;
4.exerciţiul pentru controlul respiraţiei;
5.exerciţiul pentru plexul solar;
6.exerciţiul pentru cap.

Aceste exerciţii se însuşesc într-un interval de 6 până la 10 săptămâni, în urma practicării lor reuşind să se obţină o stare de calm interior.

Ciclul superior, ce presupune practicarea ciclului inferior între 6 luni şi 2 ani. Exerciţiile corespunzătoare acestei etape se pot practica numai după stăpânirea perfectă a celor din ciclul inferior, autorul fiind de părere că însuşirea completă a exerciţiilor din etapa a doua poate dura până la 6 ani.

Exerciţiile ciclului superior sunt, la modul general, următoarele:
1.concentrare pe culoarea preferată;
2.concentrare pe culori impuse de terapeut;
3.concentrare pe obiecte concrete;
4.concentrare pe idei abstracte;
5.trăirea „sentimentului propriu” (subiectul este instruit să reproducă în interiorul său starea afectivă pe care şi-o doreşte cel mai mult);
6.interogarea propriului subconştient.

Realizarea acestui tip de exerciţii presupune o bună stăpânire a relaxării şi o îndrumare adecvată din partea psihologului.

Cercetările şi experienţa clinică au demonstrat că numai exerciţiile din cadrul ciclului inferior sunt total lipsite de nocivitate, celelalte putând genera perturbări grave în sfera personalităţii, în cazul aplicării lor incorecte.

 

Debriefing-ul după incidentele critice

Această procedură se foloseşte îndeosebi în instituțiile din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, după întoarcerea personalului din misiunile pe parcursul cărora au avut loc evenimente deosebite (critice), care au traumatizat membrii subunităţii/unităţii.

Scopul acestei tehnici, ce poate fi considerată o aşa-zisă introducere în recuperarea posttraumatică, îl constituie:

- reducerea stresului fizic şi emoţional;

- restabilirea rapidă şi îmbunătăţirii coeziunii unităţii şi a eficienţei acţiunilor sale

- prevenirea exploziilor emoţionale ulterioare; această procedură reprezintă baza pentru menţinerea în bune condiţii a activităţii psihice.

Funcţiile debriefing-ului se referă la următoarele aspecte:

-       reconstituirea faptelor, prin relatarea cronologică a evenimentelor, într-un cadru securizat, pentru înţelegerea clară a ceea ce s-a întâmplat în realitate;

-       clarificarea percepţiilor greşite şi a eventualelor acţiuni ratate;

-       identificarea, împărtăşirea şi validarea emoţiilor trăite în timpul şi după petrecerea evenimentului;
reducerea simptomelor stresului, care apar în mod normal în astfel de situaţii;

-       pregătirea oricărui participant la astfel de acţiuni pentru recunoaşterea şi rezolvarea pozitivă a simptomelor stresului;

-       îmbunătăţirea abilităţilor de întrajutorare și a coeziunii între membrii grupului;

-       îmbunătăţirea comunicării între liderul grupului şi subordonaţi, precum și a subordonaților între ei.

Tehnica debriefing-ului ajută indivizii şi colectivitatea din care fac parte să se reconecteze la sensul vieţii lor, să devină din nou importanţi, creativi și responsabili, ceea ce va determina schimbări la nivel informativ, reformativ şi transformativ.

La nivel informativ, această tehnică permite formarea unor noi valori, recăpătarea celor mai vechi privind experienţa şi viaţa, încurajând la crearea unei noi viziuni despre ce se poate realiza și stabilindu-se chiar câţiva paşi pentru atingerea obiectivelor propuse.

Aplicând noile cunoştinţe în realizarea sarcinilor stabilite, ulterior se va ajunge şi la modificarea (reformarea) comportamentală. Se dobândesc, astfel, noi comportamente, capabile să susţină individul în realizarea scopurilor. Această schimbare este una reformativă.

Schimbarea transformativă încorporează atât schimbarea informativă, cât şi pe cea reformativă, dar merge dincolo de ele. Identitatea noastră ca persoană/comunitate este schimbată prin transformarea modului în care gândim, simţim şi ne comportăm.

Participanţii la o astfel de sesiune sunt cei implicaţi în respectivul eveniment. La debriefing pot participa, de asemenea, colegii acestora, care au lipsit fortuit de la misiune, precum și nou-veniţii în unitate, aceștia din urmă doar în calitate de ascultători. Grupul astfel format, nu va trebui să depășească 10-15 persoane.

Sesiunea de debriefing va fi condusă de către psihologul unității respective. Acesta trebuie să încurajeze fiecare membru al grupului să vorbească liber, chiar şi pe cel mai tânăr sau mai puţin experimentat.

Pe parcursul derulării debriefing-ului, nu se va consemna nimic şi nici nu se va înregistra. Nu este permis accesul mass-mediei sau a altor persoane străine.

Specialiștii recomandă ca tehnica debriefing-ului realizeze în intervalul cuprins între 4-72 de ore de la eveniment, după ce participanții au reuşit să se odihnească şi să se refacă. Durata exercițiului este cuprinsă între 1-3 ore.

 

presentation image
Autor:    Simionescu Roxana, Psiholog, Terapeut, Dezvoltare Personala
Ce este reziliență și cum să faci față perioadelor de stres
CELE 5 FORME DE INTELIGENTA
Tulburarea de Personalitate Paranoidă
zoho chat