Atacul de panică este o afecțiune caracterizată prin episoade intense de anxietate sau teamă, cunoscută și sub denumirea de crize de panică. Aceste atacuri pot fi foarte intense și pot dura de la câteva minute la câteva ore și se pot simți ca o amenințare la adresa vieții.

Cauzele exacte ale atacurilor de panică sunt necunoscute, dar se crede că pot fi cauzate de o combinație de factori, inclusiv predispoziție genetică, traume psihologice, și anumite evenimente sau experiențe stresante. De asemenea, unii oameni pot fi mai predispuși la atacurile de panică dacă au un istoric de anxietate sau alte tulburări de sănătate mintală.

Simptomele atacului de panică pot include dificultăți de respirație, palpitatii, transpirație, amețeli, dureri în piept, și senzația de a fi sufocat sau de a pierde controlul. Aceste simptome pot fi atât de intense încât pot fi confundate cu un atac de cord sau alte probleme medicale grave.

Diagnosticul atacului de panică se bazează pe simptomele descrise de pacient și evaluarea comportamentului acestuia și a istoricului medical. Medicul poate recomanda teste de laborator sau imagistică pentru a exclude alte probleme medicale care pot cauza simptome similare.

Tratamentul pentru atacul de panică include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), medicamente antidepresive sau anxiolitice, și terapia de expunere. TCC se concentrează pe schimbarea modului în care o persoană gândește despre anxietate și învață tehnici de management al anxietății.

Medicamentele, cum ar fi antidepresivele sau anxioliticele, pot ajuta la reducerea simptomelor de anxietate și pot face mai ușor pentru pacient să participe la terapie.

Terapia de expunere se concentrează pe expunerea pacientului la situațiile care cauzează anxietate în mod controlat, cu scopul de a-i ajuta să învețe să gestioneze simptomele