Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin episoade de mâncat excesiv (numit "binge-eating") urmate de comportamente compensate, cum ar fi purgatia (forțarea vărsăturilor), utilizarea laxativelor sau a diureticelor sau excesul de exerciții fizice pentru a preveni luarea în greutate. Persoanele cu bulimie nervoasă pot avea o imagine distorsionată a propriului corp și pot experimenta o teamă excesivă de a lua în greutate.

Cauzele exacte ale bulimiei nervoase sunt necunoscute, dar se crede că poate fi cauzată de o combinație de factori, inclusiv predispoziție genetică, traume psihologice, și anumite evenimente sau experiențe stresante. De asemenea, anumite trăsături de personalitate cum ar fi perfectionismul, controlul excesiv și neîncrederea în sine pot contribui la dezvoltarea bulimiei nervoase.

Simptomele bulimiei nervoase pot include episoade de mâncat excesiv, comportamente compensate, cum ar fi purgatia sau excesul de exerciții fizice, fluctuații semnificative în greutate, și tulburări menstruale la femei. Persoanele cu bulimie nervoasă pot, de asemenea, experimenta simptome fizice cum ar fi infertilitatea, osteoporoza, și probleme cardiace.

Diagnosticul bulimiei nervoase se bazează pe simptomele descrise de pacient și evaluarea comportamentului acestuia și a istoricului medical. Medicul poate recomanda teste de laborator sau imagistică pentru a exclude alte probleme medicale care pot cauza simptome similare.

Tratamentul pentru bulimie nervoasă include terapia cognitiv-comportamentală (TCC), terapia familială, terapia de grup, și terapia nutrițională. TCC se concentrează pe schimbarea modului în care o persoană gândește despre alimentație și greutate și învață tehnici de management al comportamentului alimentar.

Terapia familială și terapia de grup se concentrează pe îmbunătățirea relațiilor și comunicării în familie