Tulburarea borderline o tulburare de personalitate caracterizată prin schimbări bruşte de dispoziție, gândire dihotomică (doar în alb și negru) și o capacitate scăzută sau chiar inexistentă de a exercita control asupra propriilor emoții.
Aceste persoane sunt blocate la nivelul emoțional al unui copil de 3-5 ani, însă cu toate resursele și experiența pe care le are la dispoziție un adult. La nivel cognitiv și intelectual aceste persoane sunt de regulă la un nivel adecvat vârstei lor, numai latura emoțională este insuficient dezvoltată. De aceea, ele pot funcționa fără probleme în domeniul profesional și doar în viața lor personală domnește haosul, drama și suferinta. Astfel aceste persoane ar putea să-ți pară malefice, manipulatoare și care fac rău intenționat, dar acest lucru nu este de regulă adevărat.
De fapt, această neînțelegere provoacă cea mai mare suferință persoanelor care intră într-o relație cu o persoană afectată de borderline: faptul că nu pot să priceapă că au de-a face cu o persoană perfect rațională dar cu maturitatea emoțională a unui copil de vârstă foarte fragedă. Și atunci, pentru că nu pot să disocieze imaginea de adult de nivelul emoțional real, presupun că toate comportamentele cu care au de-a face sunt rezultatul unei răutăți sau cruzimi.
Nu este așa iar persoana borderline nu este un prădător emoțional de cele mai multe ori: pur și simplu nu a învățat empatia, nu își dă seama de răul pe care îl provoacă altora, este incapabilă să accepte critici, ori de câte ori se simte respinsă se agață pur și simplu de cel care o respinge și imediat ce simte că l-a oprit din a pleca își pierde interesul pentru acea persoană.
Gandeste-te că vorbim de cineva care, emoțional vorbind, e un copil. O persoana borderline nu are încărcătură morală, dar are exista suferința datorita dezvoltarea tulburării. Ca exemplu: mulți copii rănesc ii pe alții (fizic de exemplu, îi iau la palme) pur și simplu pentru că nu știu că acest lucru face rău. Dacă părintele sau alt adult îi învață că astfel de acțiuni au consecințe negative asupra altora și le explică felul în care se simt ceilalți atunci când cineva se poartă astfel cu ei, cu timpul copilul înțelege consecințele și îşi dezvoltă empatie. Devine ceea ce numim adaptat. Copilul care va avea tulburare borderline nu a avut parte de o astfel de educație. Fie nu s-a obosit nimeni să îi explice, fie nu i s-a explicat destul.
Ca să descriem relația va trebui să împărțim povestea în cele două etape, de idealizare și devalorizare.
In etapa de idealizare: crezi că ai întâlnit sufletul pereche, îi place ce-ți place și ție și se entuziasmează legat de orice propui: persoana borderline este cameleonică și se adaptează gusturilor tale ca metodă de a se asigura că nu o vei părăsi. Cameleonismul se formează și datorită faptului că, latura emoțională fiind insuficient dezvoltată, întreaga personalitate nu este închegată și ca atare poate fi adaptată mai ușor la persoana cu interacționează. Entuziasmul față de ideile tale ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tine. Cu toate astea, de obicei nu te alertează și ți se pare fascinant pentru că nu ai mai întâlnit reacții atât de puternice. Dacă ai vedea obiectiv ți s-ar părea cel puțin ciudat să vezi un adult cum se bucură de o plimbare în parc (de exemplu) asemeni unui copil de 3 ani care merge prima dată la DisneyLand. Întotdeauna există semnale timpurii însă fie nu le-ai văzut, fie le-ai interpretat greșit.
• nu respectă limitele tale dar le apără cu îndârjire pe ale sale: la început admiri că își apără integritatea și te gândești că faptul că nu îți respectă limitele arată că te dorește. De fapt nu este așa, pur și simplu nu înțelege conceptul de limite iar ceea ce ți se pare că sunt limite pe care și le apără sunt de fapt mecanisme de protecție împotriva abandonului, nu principii de viață. Rolul lor este de a nu te lăsa să te apropii prea mult, dându-ți astfel putere asupra ei, pentru că, dacă te apropii prea mult, vei vedea cu cine ai de-a face și o vei părăsi așa cum au făcut-o toți cei dinaintea ta.
• nu respectă convenții sociale, ar putea fi considerată prost-crescută însă îți pare atât de inocentă încât nu vezi nimic în neregulă. Sunt multe lucruri neregulă cu asta, gândește-te cât de inocent poate fi totuși un adult.
• este extrem de provocatoare sexual însă într-un mod ambiguu care te face să crezi că nu își dă seama ce face; de fapt, își dă seama foarte bine și acest comportament este o metodă de seducție. Seducția îi permite să se asigure că nu vei pleca. Este printre puținele acte conștiente pe care le face în interacțiunea cu alte persoane.
• dacă are tendințe narcisice, adoră să fie în centrul atenției
• abuz de substanțe: consum de droguri legale în cantități mari (de exemplu, când iese în oraş bea până nu-și mai amintește ce a făcut în seara aceea ceea ce semnalează probleme de auto-control și o incapacitate de a se opri la momentul potrivit) sau consum de droguri de mare risc.
• sexul este fantastic datorită lipsei aproape totale de limite dar și a comportamentulul cameleonic. Ți se pare că sunteți suflete pereche și în pat, nu doar în afara acestuia.
• crezi că ai descoperit ceva extrem de special și de rar și te temi că nu vei mai găsi niciodată acel lucru. Cât de special este, trebuie să înțelegi că ceea ce s-a întâmplat este de fapt o potrivire a istoriilor personale, a traumelor. Tu de fapt ai aceeași traumă legată de relația cu părinții sau de abuzuri. Numai că tu ai negociat altfel efectele și, în loc să devii un seducător manipulator și egoist precum borderline-ul, tu ai devenit cineva care face pe plac celorlalți și încearcă să îi salveze. De-asta ți se pare că sunteți suflete pereche, pentru că amândoi sunteți răniți, în cam același fel. Mai mult, ca să devii o persoană care face pe plac altora, a fost nevoie să-ți înlături părți din personalitatea ta pe care le consideri reprobabile sau negative, părți care conțin sentimente precum dezamăgire, furie, răzbunare și așa mai departe. Aceste părți sunt ceea ce Jung numește Umbra. Sunt partea din personalitatea ta pe care o renegi și n-ai recunoaște-o nici în ruptul capului. (Dacă nu crezi că e cazul tău, răspunde la următoarea întrebare: te-ai descrie ca o persoană care nu ar face niciodată rău intenționat altei persoane? Dacă ai răspuns afirmativ, atunci ești o persoană care face pe plac, iar partenerul borderline are exact acele elemente pe care le are și umbra ta. Ceea ce te face să simți că persoana borderline te completează iar asta contribuie decisiv la fantezia ta legată de sufletul pereche.)
• e încă prietenă cu toți foștii iubiți. Acesta ar trebui să fie un semnal serios de alarmă dar, din nou, nu este. Te gândești că trebuie să fie o persoană extraordinară dacă foștii parteneri continuă să rămână în relație cu ea. De fapt, foștii parteneri fie o vor înapoi (pentru că au rămas obsedați de ea, așa cum vei fi și tu în curând, sau poate deja eşti) fie se tem de represalii severe dacă rup orice contact. Reține că a fi in relatii amicale cu aproape toți foștii parteneri nu este ceva normal, un fost iubit nu se transformă așa ușor în prieten sau amic. Se mai întâmplă, e adevărat, dar chiar cu toți? Semnal de alarmă major.
• Este agresivă verbal (vorbește mult prea tare, râde exagerat de puternic, înjură sau folosește frecvent cuvinte vulgare), fizic (îți dă un pumn în umăr de vezi negru în fața ochilor, apoi te ia în brațe și râde de tine pentru că te-ai crispat de durere), emoțional (te încurajează să îi împărtășești cele mai ascunse dorințe și gânduri - te simți flatat de atâta interes față de tine dar, dacă faci indiscreția de a-l spune, toate acele lucruri vor fi folosite mai târziu împotriva ta ca arme, în certuri și, mai ales, atunci când vei da semne că vrei să ieși din relație).
• Accelerează extrem de mult ritmul relației: de exemplu, vă cunoașteți de mai puțin de o lună dar deja vă mutați împreună sau faceți planuri de căsătorie. Din nou interpretezi acest lucru ca o dovadă a marii potriviri dintre voi însă nu este decât o tactică de a se asigura că nu vei pleca. Nu este ieșit din comun să apară și o sarcină neprevăzută pentru că, prin apariția unui copil, ai și mai puține șanse să pleci. Sarcina neprevăzută este favorizată și de tendința persoanei borderline de a face sex neprotejat sau de a sabota tentativele partenerului de a utiliza metode de contracepție.
• Se bazează exagerat de mult pe alte persoane: indiferent ce are de făcut, are o persoană care o poate ajuta cu acel lucru. Pe măsură ce evolueaza relația acea persoană vei fi tu, din ce în ce mai mult.
• Dacă ești atent vei vedea foarte repede un alt semnal puternic că ai de-a face cu o persoană borderline: multe cereri făcute cu bună-credință (spre exemplu, o rogi să vă vedeți la o anumită oră) vor fi interpretate ca modalități prin care încerci să o controlezi. Vei auzi frecvent răspunsuri de tipul „fac ce vreau cu timpul meu", „nu îmi spui tu cum să-mi organizez programul" sau clasicul „cine te crezi să-mi spui tu mie ce să fac?". Sigur, acesta e un indicator că s-ar putea să ai de-a face cu un borderline doar dacă tu chiar nu doreai să îi controlezi programul sau să îi spui ce să facă.
În etapa de devalorizare:
• începi să vezi că anumite lucruri nu sunt tocmai în regulă: începi să bănuiești să reacțiile emoționale exagerate nu sunt tocmai normale și începi să o prinzi cu minciuna - constați că există o discrepanță considerabilă între ceea ce spune și ceea ce face. Nu este cazul să te miri, s-a încheiat perioada de seducție și ca atare a început o perioada de seductive si a inceput o perioada de calm si liniste. Această perioada nelinișteşte grav persoana borderline care cauta stimuli constanți. De aceea provoacă certuri cu tine, are ieşiri emoționale tot mai dese, începe să îți aducă acuzații nefondate (în special legate de bănuieli de infidelitate etc.). Toate acestea se întâmplă pentru că persoana borderline este obişnuită încă anticipeze dezastrul, este obișnuită ca, după perioade de linişte, să urmeze haos și dramă. De aceea, își controlează anxietatea de anticipare provocând pur și simplu dezastrul. Da, nu e plăcut dar măcar nu mai stai să aștepți ceva ce oricum va veni, cam acesta e raționamentul.
• De câte ori îi arăți discrepanțe între ceea ce spune și ceea ce face, te convinge că nu ai dreptate și o acuzi pe nedrept, ea e o victimă și tu ești de o cruzime insuportabilă pentru că poți crede asta despre ea. De fapt tu ai o problemă și ea trebuie să sufere din cauza asta. Tactica „tu ai de fapt o problemă" este o strategie de apărare foarte frecventă la borderline. Alte două tactici sunt și ele foarte frecvente: fie devine agresivă și îți reproșează lucruri pe care nu le-ai făcut sau nu le-ai gândit, fie devine umilă și tristă provocându-ți milă și duioșie (prima este mai întâlnită la un borderline distructiv iar a doua mai frecventă la un borderline auto- distructiv).
• În general, în timpul certurilor dintre voi, reușește să te facă să te îndoiești de propria sănătate mentală: poate ți s-a părut și chiar ai tu o problemă? E dificil să te aperi de un astfel de atac psihologic însă uite modalitate: ți se întâmplă doar cu ea sau cu toată lumea? Dacă ți se întâmplă doar cu ea, unde crezi că e problema?
• simte frecvent că nu o respecți, nuo iubești sau nu o apreciezi suficient; îți spune asta la fel de frecvent începi să te simți obosit de certuri, schimbările bruște de dispoziție, acuzații, îndatoriri (spuneam mai sus că se bazează pe tine din ce în ce mai mult pentru a face tot felul de lucruri pentru ea)
• apar semnale clare de infidelitate: flirtează cu alte persoane inclusiv de față cu tine (dacă spui ceva, afli că ți s-a părut și că ai o gelozie bolnăvicioasă), descoperi apeluri telefonice sau conversații pe internet cu alte persoane, nu răspunde la telefon perioade mari de timp (dar se supără teribil dacă ți se întâmplă și ție). Nu e ieșit din comun să afli la un moment dat că, atunci când v-ați cunoscut, era într-o relație cu altcineva numai că nu a considerat că e cazul să îți spună (oricum relația mergea foarte prost din vina, evident, a celuilalt). Poate chiar afli că te-a și înșelat făcând sex cu altcineva însă, chiar dacă o prinzi în pat cu altcineva, tu vei avea toată vina (pentru că nu respecți, iubești sau apreciezi destul, cum spuneam mai sus). Ori asta, ori ți s-a părut de fapt.
• îți oferă afecțiune câte un pic și doar ca să te țină pe loc să nu pleci; borderline-ul face lucruri pentru alții doar pentru ca și ei să facă lucruri în schimb. De exemplu, ori de câte ori dai semnale că vrei să pleci, îți oferă sex iar când asta nu mai merge, recurge la tactica FOG (fear, obligation, guilt) adică teamă, obligație și învinovățire.
Începi să te simți tot mai:
• obosit în cea mai mare parte a timpului pentru că orice lucru este obținut cu mari strădanii când vine vorba de ea
• frustrat pentru că orice ai face mereu e ca ea
• neliniștit pentru că nu știi ce va urma, fiecare zi este o nouă surpriză; îți plăcea asta la început dar acum a devenit o povară
• nu te mai recunoști pentru că ți-ai schimbat radical modul de viață pentru a-i face pe plac.
Cum poți avea o relație cu o persoană borderline?
Trebuie să respecți câteva condiții:
1. Trebuie permanent să trasezi limite și să fii pregătit să le aperi cu toată energia. Din nou, este aceeași modalitate prin care se educă un copil foarte mic. Diferența este că acum vorbim de un adult care a avut timp să comportamente și să dezvolte și mecanisme de apărare împotriva tentativelor tale de „educare". Drept urmare, doar pentru că aperi o limită o dată, nu înseamnă că acel lucru va deveni regulă. Fii pregătit să faci asta de mai multe ori pe zi, timp de (posibil) tot restul vieții. Mai mult, tu persoana borderline o cunoaște, ceea ce înseamnă că îți va fi extrem de greu să aperi acele limite pentru că ți se va reproșa că ești rău, ticălos și așa mai departe. Eşti pregătit să îți înfrunți și să învingi această sensibilitate în fixeze propriile ai sensibilitate pe care fiecare zi de-acum încolo?
2. Dacă relația a ajuns într-un stadiu avansat de devalorizare atunci deja v-ați spus lucruri extrem de dureroase unul altuia, te-a înșelat de cel puțin câteva ori (poate că și tu ai făcut la fel) și nu mai aveți încredere unul în celălalt. În acest punct orice relație este greu de salvat, cu atât mai mult una în care este prezentă o persoană borderline.
3. Doar pentru că trasezi limite nu înseamnă că ele nu vor fi încălcate uneori. Ești pregătit pentru violență fizică sau verbală, pentru infidelitate, pentru reproșuri constante și așa mai departe?
Persoanele cu tulburare borderline în cea mai mare parte a timpului, nu înțeleg răul pe care îl provoacă prin propriile fapte și chiar dacă ar înțelege, aceasta a fost modalitatea prin care au reușit să supraviețuiască teribilei suferințe din copilărie (de a fi neglijat, abandonat sau abuzat de propriul părinte) și nu ar fi drept să îi reproșăm că a supraviețuit.
Cum poți încheia relația cu o persoană borderline
Încheierea unei astfel de relații este dificilă și adesea chiar mai dureroasă decât relația în sine. Încheierea relației însă are avantajul că, după o perioadă intensă de suferință, aceasta ia sfârşit în timp ce, dacă relația continuă, suferința nu va avea sfârșit. Sunt câteva lucruri care te pot ajuta:
Relația trebuie încheiată ferm și rapid. Orice tentativă de negociere din partea celuilalt trebuie refuzată fără să stai prea mult pe gânduri. Vor fi tentative: să vă vedeți mai rar, să vă vedeți și cu alte persoane (asta e o capcană teribilă, nu cumva să cazi pradă ispitei), te va ademeni din nou cu sex (care va înceta dacă reușește să te oprească din a pleca), îți va aduce reproșuri numeroase, va părea că se prăbușește de durere și suferință (suferința aceasta dragostea pentru tine - își dorește să sufere pentru că așa a văzut că se face și poate chiar să creadă asta pe moment dar dacă pleci și faci astfel să dispară stimulul, încetează și aparenta suferință). Dacă nu cedezi va urma o perioadă în care te va bombarda cu tentative de reconectare: apeluri telefonice, mailuri, vizite inopinate (de obicei la ore ciudate). Posibil să apară și stalking-ul: să te urmărească pe stradă, să apară în locuri unde știe că sunt şanse mari să fii, să îți urmărească intens activitatea pe internet (social media mai ales, ar fi bine să- ți dezactivezi conturile câteva săptămâni, preventiv). Rezistă oricăror întrebări de tipul „ce mai faci, ești bine?" care aparent sunt nevinovate dar au scopul de a restabili conexiunea. Dacă nu reziști nu faci decât să îți prelungești propria suferință și chiar să ajungi înapoi în relație. Toate aceste tentative de reconectare pot continua cu mult mai mult decât te-ai aștepta: gândește în termeni de luni de zile sau chiar ani. Cu cât trece timpul însă, cu atât tentativele devin mai rare dar și capacitatea ta de a rezista devine mai bună. Nu face însă greşeala să crezi că, la un moment dat, ești suficient de puternic ca să vă revedeți. Cel mai probabil vei reveni exact de unde ai plecat și toată suferința de până atunci va fi fost degeaba.
Nu spune niciodată „poate", acest lucru nu va face decât să alimenteze speranța celuilalt că are şanse să reia relația cu tine.
Să nu cazi în capcana de a crede că s-a schimbat: oricine poate mima schimbarea pentru o perioadă scurtă de timp însă deja ai văzut cum este acea persoană în realitate.
În ultimă instanță mărturisește-i că ești epuizat, deprimat și confuz și că vrei să închei relația pentru binele său. O persoană borderline va ieși mai ușor dintr-o relație în care i se oferă pe tavă posibilitatea de a da toată vina pe celălalt (adu-ți aminte ce vorbeam de responsabilitate).
* Dacă ai avut sau ai o relație cu o persoană cu tulburare borderline, sper că acum înțelegi mai bine cum stau lucrurile și ce poți face ca să îți fie mai bine. Persoanele borderline nu cred că sunt fundamental rele sau malefice dar sunt totuși foarte egoiste, imature emoțional, ceea ce cauzează de regulă multă suferință celor care încearcă să se apropie de ele.
