Neurodivergent este un termen nemedical care descrie persoanele al căror creier se dezvoltă sau funcționează diferit dintr-un anumit motiv. 

Neurodivergent este și o modalitate de a descrie oamenii folosind alte cuvinte decât „normal” și „anormal”. Acest lucru este important pentru că nu există o definiție unică a „normalului” pentru modul în care funcționează creierul uman. Cuvântul pentru oamenii care nu sunt neurodivergenți este „neurotipic”. 

Creierul fiecăruia funcționează diferit. Pentru o persoană obișnuită, funcțiile, comportamentele și procesarea creierului sunt de așteptat să atingă reperele stabilite de societate pentru creșterea dezvoltării. Neurodivergent este deci, un termen umbrelă non-medical care descrie persoanele cu variații în funcțiile lor mentale.

Neurodivergența este un concept atribuit inițial sociologului Judy Singer din anii 1990, un auto-avocat cu autism care a contestat ideile convenționale despre ceea ce este considerat normal și anormal. Singer și-a bazat o mare parte din analiză pe experiențele ei personale din copilărie, deoarece a fost tachinată din cauza diferențelor ei. Munca ei urmează tema comună că niciun creier nu este la fel și fiecare are o combinație unică de abilități și nevoi. Singer definește neurodiversitatea că:

• O stare de natură de respectat

• Un instrument analitic pentru examinarea problemelor sociale

• Un argument pentru conservarea și facilitarea diversitățîi umane

Singer explică că neurodiversitatea oferă societății o oportunitate de a afla mai multe despre indivizii al căror creier funcționează diferit de ceea ce este considerat tipic. Ne provoacă să privim în afara cutiei la modul în care prezentăm informațiile și să îmbrățișăm diversitatea și diferențele, mai degrabă decât să le catalogăm drept problematice.

Care sunt simptomele neurodivergenței ?

Oamenii care sunt neurodivergenți au diferențe în modul în care funcționează creierul lor. Acest lucru este valabil chiar și pentru persoanele cu același diagnostic medical. Asta înseamnă că persoanele cu semne și simptome foarte diferite pot avea în continuare același diagnostic.

De obicei, neurodivergența începe să se manifeste în mediile școlare și educaționale.

Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale (DSM-5) enumeră cinci niveluri primare de măsurare, evidențiind factorii cheie care contribuie, cum ar fi comunicarea socială și comportamentele sau interesele restrânse, repetitive și/sau senzoriale. Găsirea semnelor de posibilă neurodivergență ar trebui să declanșeze o scufundare mai profundă în înțelegerea stilului de învățare al unui individ.

Evaluările neurocognitive sunt teste care evaluează modul în care funcționează creierul unei persoane și pot fi efectuate de un neuropsiholog. Un medic de familie poate oferi o trimitere. Acest lucru îi vă ajuta pe ceilalți să înțeleagă diferențele dintre stilurile lor de învățare și poate permite un plan de învățare personalizat, care este mai concentrat pe punctele forte ale individului.

Este neurodivergența diagnosticabilă?

Nu toți indivizii cu un diagnostic medical precum autismul sau ADHD se autoidentifică drept neurodivergenți. Nu există nici un standard pentru un „creier neurotipic”. Eticheta socială de „neurodivergență” presupune, de asemenea, să luăm în considerare modul în care ne angajăm unul cu celălalt într-o gamă largă de experiențe individuale.

Care sunt tratamentele pentru neurodivergenta?

Deoarece neurodivergența nu este un diagnostic, nu există tratamente pentru aceasta. Există tratamente pentru anumite afecțiuni pe care le pot avea indivizii neurodivergenți, cum ar fi ADHD și dislexia. Tratamentele recomandate persoanelor cu afecțiuni de neurodezvoltare sunt specifice diagnosticului și trebuie direcționate de echipa medicală a individului. Psihoterapia, poate aduce îmbunătățiri semnificative ale performanței cognitive funcționale, conștientizării sociale și relațiilor interpersonale.

Ce condiții poate avea o persoană neurodivergentă?

 Oamenii care se identifică ca neurodivergenți au de obicei una sau mai multe dintre afecțiunile sau tulburările enumerate mai jos. Cu toate acestea, deoarece nu există criterii medicale sau definiții a ceea ce înseamnă a fi neurodivergent, și alte afecțiuni pot intra și sub acest termen. Persoanele cu aceste afecțiuni pot alege, de asemenea, să nu se identifice ca neurodivergenți.

Unele dintre condițiile care sunt cele mai frecvente printre cei care se descriu ca neurodivergenți includ:

§  Tulburarea spectrului autist (aceasta include ceea ce odată a fost cunoscut sub numele de sindromul Asperger).

§  Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).

§  Sindromul Down.

§  Discalculie (dificultate cu matematica).

§  Disgrafie (dificultate la scriere).

§  Dislexie (dificultate la citire).

§  Dispraxie (dificultate de coordonare).

§  Dizabilitati intelectuale.

§  Condiții de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsivă și multe altele.

§  Sindromul Prader-Willi.

§  Tulburări de procesare senzorială.

§  Anxietate socială (un tip specific de tulburare de anxietate).

§  Sindromul Tourette.

§  Sindromul Williams.

Cum să sprijiniți neurodivergența?

Psihoterapia de afirmare a neurodiversităţii, împreună cu intervenţia medicală atunci când este considerată adecvată, oferă un accent pe punctele forte ale indivizilor, mai degrabă decât pe deficite, apoi se bazează pe acele puncte forte. Această abordare duce la realizarea faptului că indivizii neurodiversi sau autiști au nevoi diferite. Ghizii pot găsi modalități de a sublinia diferitele puncte forte pe care le pot avea indivizii neurodiferiți, cum ar fi capacitatea de a se hiperfocala sau detecția senzorială îmbunătățită.