Testimonial image

Modul în care blochezi iubirea este tocmai intervenția ta constanta în a oferi iubirea altora.

Probabil iți spui că nu este nimic rău în a îi iubi pe ceilalți, în a îi ajuta, în a fi mereu bun cu ei. Ceaa ce este rău aici este că niciodată nu vine rândul tău, rând pe care îl aștepți de atâta timp.

Dar de ce nu vine nimic bun de la cei pe care tu îi iubești necondiționat?

Pentru că i-ai învățat că tu să fi pe locul doi. Mereu. Și că orice ar face ei tu vei fi acolo indiferent de: umilințe, lipsa investiției de timp, bani, energie în relație, lipsa iubirii, lipsa respectului, abuz, înșelat. Tu ești acolo iar iubirea ta, daca nu este ajustată corespunzător, blochează iubirea lor. Imaginează-ți o coloana de apa care trece pe sub o gradina. Ea, în final, ajunge la un robinet de unde poate fi folosita în mod dozat, controlat. Ce s-ar întâmplă dacă aceasta coloana de apa s-ar sparge pe la mijloc și apa ar curge necontenit peste aceasta gradina? Fără să fie dozata corespunzător cu siguranță ar umple gradina, făcând-o imposibil de a mai rodi în mod natural. Ar inunda-o. Apa ar bălti pe acel teren, inundându-l. Dar cum ar fi dacă, în schimb, ai ajusta apa folosita pentru a uda acel teren de la robinetul de pe coloana? Atunci lucrurile ar fi în echilibru. Așa este și iubirea pe care o pui acolo, în relațiile cu ceilalți. Ai grijă la câtă lași să curgă și învață să o dozezi pentru a nu sufoca și inunda relația cu prea multa și necondiționat distribuita.

Vrei să fii iubit/ă? Vrei să fii ajutat/ă? Să fii așteptat/ă, dorit/ă, admirat/ă, respectat/ă? Fă un pas înapoi. Sigur, nu este ceva cu care ești obișnuit/ă. Ți s-a spus și ți s-a predat lecția sacrificiului de sine. Lecția întoarcerii celuilalt obraz. Lecția perseverenței că poate, poate într-o zi iubirea va veni. Încă puțină răbdare, încă puțină așteptare, încă puțin sacrificiu de sine și într-o zi ceva se vă schimba. Trăiești în AVATARUL OMULUI BUN. Dar asta este doar o mască. Și tu ai frustrări. Și tu ai emoții inconfortabile. Și tu ai nemulțumiri, regret, dureri, nevoi. Dar le reprimi pentru ca nu iți permiți să le afișezi de FRICĂ. Frica de abandon, de respingere și de singurătate te îngheață și te duc pe căi greșite. Teama că celălalt va pleca sau îl vei dezamăgi și nu va mai rămâne lângă tine dacă începi să te arați așa cum ești te blochează din a primi toate lucrurile pe care le vrei și le aștepți. Pentru că teama se simte de la distanță. Este în felul tău de a fi, în felul cum mergi, cum vorbești, cum gândești, cum acționezi. Așa că rabzi, acumulezi, reziști. Nici tu nu știi până când.

Cine face prea mult pentru iubire, face pentru sine PREA PUȚIN! “Dacă nu fac eu ceva nu o să vină”, “Dacă nu sun eu, nu sună”, “Dacă nu salvez relația, se va destrăma”, etc. Acestea sunt fricile tale care vin din frica de abandon și sentimentul că nu ești suficient de bun/ă! Și nu este nimic rău să iți fie teamă. Rău este să rămâi în teamă și să o lași să îți conducă viață de atâta timp, fără să știi că o face și fără să intervii. Vrei să fii iubit/ă? Învață să faci un pas înapoi. Învață să stai în inconfortabilul spațiu care apare atunci când nu sări tu să salvezi, să repari, să vindeci sau să schimbi pe celălalt. Pentru un om cu o copilărie grea, cu lipsa iubirii și a protecției sau prezenței părinților, a sta pur și simplu și a nu FACE CEVA că să fie iubit este aproape imposibil de conceput. Crezi, cumva, că daca NU FACI TU CEVA să-l salvezi pe celălat, să salvezi relația, să demonstrezi cât de merituos ești, celălat nu iți vă oferi iubire. Cu alte cuvinte, ai credință că iubirea vine doar dacă ești și te comporți într-un anume fel. Doar atunci meriți iubirea. Tocmai acest lucru te face să muncești până la epuizare pentru câteva firimituri. Asta te face co-dependent. Străin de tine. Blocat în a îți comunica nevoile. Însingurat și neînțeles în relațiile tale. Cum poate cineva care stă în frica de a nu fi părăsit și de a nu pierde iubirea să îndrăznească să fie EL ÎNSUȘI? Fă un pas înapoi. Învață să stai în gol, în nimic. Chiar dacă inima îți bate nebunește la gândul că poate golul acela îți va dovedi cele mai mari temeri: că iubirea poate chiar NU va veni, că poate celălalt se vă distanta și vă pleca. Sau te va înșela. Sau că banii, succesul nu vor veni fără muncă până la epuizare.

Încetează să mai alergi după lucruri, după oameni, după oportunități, după iubire. NU AȘA FUNCȚIONEAZĂ LUCRURILE. Lasă toate acestea să curgă natural la tine. Lasă viața să își urmeze cursul. Cu alte cuvinte, dă-te din calea ta! Fără să iți dai seama, inconștient deci, îi împingi pe ceilalți tocmai pentru că te duci prea mult spre ei. Nu este spațiu pentru un dans firesc… tu un pas, celălalt un pas… Nu lăsa teama de a pierde iubirea să te facă să faci tu toți pașii, sau niciunul. Teama de abandon, de singurătate, de respingere pot fi gestionate corect și chiar vindecate. Nu lasă frica să iți conducă viață.

presentation image
Autor:    Simionescu Roxana, Psiholog, Terapeut, Dezvoltare Personala
Abuzul de tip GASLIGHTING – (când celălalt te face să crezi că ești nebun)
TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE
Tulburarea acută de stres
zoho chat