Testimonial image

Ce e schizofrenia?

Schizofrenia este o boala care afecteaza modul in care o persoana gandeste, simte si actioneaza. De aceea cand se afla intr-un episod acut, persoanele cu schizofrenie nu pot face diferenta intre real si imaginar si au nevoie de sprijinul constant al medicului si al familiei. Cele mai comune simptome ale schizofreniei sunt halucinatiile, ideile delirante si dificultatile de organizare mentala.

  • Aproximativ 1% din populatie lumii sufera de aceasta afectiune
  • Boala apare in general intre 15-35 de ani.
  • Se manifesta mai rapid la barbati decat la femei.
  • Nu exista medicament sau metoda prin care se poate vindeca total schizofrenia. Variantele actuale de tratament reusesc sa tina sub control boala si sa ofere pacientilor o viata mai usoara.
  • Schizofrenia este o boala cronica, care incepe lent si necesita tratament de lunga durata

Primele semne ale schizofreniei

Desi schizofrenia poate aparea brusc exista niste prime indicii care pot ajuta sa primeasca cat mai repede tratamentul potrivit:

·        Tulburari ale somnului

·        Izolare sociala

·        Implicare emotionala scazuta

·        Scaderea performantelor scolare/profesionale

·        Interes crescut pentru idei abstracte, filosofice, religioase, oculte

·        Neglijarea igienei si aspectului fizic

·        Iritabilitate, anxietate

·        Tulburari de atentie

Nu exista o analiza de laborator specifica pentru schizofrenie. Medicul psihiatru poate pune diagnosticul doar observand anumite simtome clinice.

Cu cat merge mai repede la medic de la primul episod cu atat va putea tine mai bine boala sub control!

Ce inseamna o diagnosticare corecta:

·        Interviu cu pacientul si interviu medical

·        Interviu cu familia si apropiatii sai

·        Examinare fizica

·        Teste de diagnosticare (scale medicale specifice)

·        Durata simptomelor

·        Evolutia simptomelor + raspunsul la tratament

 

Subtipuri de schizofrenie

Subtipurile de schizofrenie definesc boala la un anumit moment de timp si astfel ele pot varia pe parcursul evolutiei bolii la aceeasi persoana.

Exista 5 subtipuri: Paranoid, Dezorganizat, Catatonic, Nediferentiat, Rezidual.

Schizofrenia paranoida

  •       Cel mai frecvent subtip de schizofrenie.
  •       Simptomele predominante sunt halucinatiile (cele mai frecvente sunt cele auditive) si ideile delirante.
  •       Simptomele afective (tocire afectiva, inadecvare afectiva), incoerenta verbala, dezorganizarea sunt mai putin proeminente
  •       Functionarea persoanei este mai putin afectata.

Schizofrenia dezorganizata/hebefrenica

  •       Debut precoce, intre 15-25 de ani.
  •       Vorbirea si comportamentul sunt dezorganizate.
  •       Sunt prezente: aplatizarea si inadecvarea afectiva, tendinta la izolare cu o scadere marcata a gradului de functionare socio-profesionala.

 

Schizofrenia catatonica

  •       Prezenta comportamentelor catatonice (adoptarea unor pozitii ale corpului inadecvate sau bizare sau mentinerea unor pozitii rigide impotriva eforturilor de mobilizare).
  •       Persoana poate prezenta agitatie (activitate motorie crescuta aparent fara scop) sau stupor (scaderea marcata a reactivitatii si reducerea miscarilor)
  •       Poate refuza sa vorbeasca sau poate repeta anumite cuvinte.

Schizofrenia nediferentiata

  •       Poate avea simptome psihotice numeroase
  •       Nu prezinta simptome predominante de un anumit fel.

Schizofrenia reziduala

  • Poate reprezenta un stadiu in evolutia bolii
  • Absenta simptomelor pozitive (halucinatiile si ideile delirante)
  • Prezenta unor simptome negative (tocire afectiva, lipsa initiativei, saracirea limbajului, izolare)

Simptome

Simptomele reprezinta felul in care boala se manifesta. Ele sunt impartite in simptome pozitive si simptome negative.

A.    Simptomele pozitive

Sunt evidente, mai usor de sesizat de cei din jurul pacientului.

1.     halucinatii: atunci cand aude, vede, miroase sau simte ceva care nu este acolo

2.     idei delirante: sunt convingeri sau idei neadevarate. (Persoana este absolut convinsa ca are anumite puteri supranaturale sau ca este o persoana faimoasa sau ca cineva o spioneaza sau ii controleaza gandurile sau incearca sa ii faca rau.)

3.     dezorganizarea limbajului si gandirii: trecerea rapida de la o idee la alta, raspunsuri imprecise, inexacte sau total fara legatura cu subiectul

4.     comportamentul dezorganizat: actiuni care nu par sa aiba un scop clar, gesturi care nu au sens

B.    Simptomele negative

Reprezinta absenta unor comportamente normale

1.     retragerea sociala: instrainarea fata de familie, prieteni sau activitati sociale

2.     lipsa implicarii emotionale: reducerea mimicii si a gesturilor, reducerea raspunsurilor emotionale (lipsa unor semne ale emotiilor precum tristete, fericire)

3.     lipsa motivatiei

4.     lipsa placerii sau interesuliui fata de viata

5.     saracirea limbajului

6.     dificultatea de a incepe/termina o activitate

Halucinatiile sunt modificari de perceptie, care pot fi uneori vatamatoare atat pentru propria persoana cat si pentru cei din jur. Halucinatiile sunt simptomele cele mai des responsabile pentru episoadele de violenta, tentativele de suicid si alte actiuni imprevizibile.

Ideile delirante sunt convigeri false la care pacientul nu renunta in ciuda dovezilor celor din jur. Ele pot fi mai departe clasificate in functie de tipul lor:

1.     Idei de persecutie: persoana se simte amenintata, persecutata, urmarita, spionata

2.     Idei de referinta: persoana crede ca anumite gesturi, comentarii, cantece auzite sau vazute la televizor/radio ii sunt adresate in mod special

3.     Idei de grandoare: persoana crede ca are puteri speciale, ca este un geniu sau o persoana faimoasa ori foarte bogata

4.      Idei religioase: persoana crede ca are o relatie speciala cu Dumnezeu, ca are anumite puteri sau chiar crede ca este Dumnezeu/Isus/Fecioara Maria

5.     Idei somatice: persoana crede ca anumite organe ii lipsesc sau i-au fost schimbate sau ca are anumite corpuri straine in organism

6.     Idei de control: persoana crede ca gandurile si actiunile ii sunt controlate sau au fost sustrase de catre o forta exterioara

 

Evolutie

Depistarea timpurie a semnelor schizofreniei si aplicarea rapida a unui tratament au o importanta deosebita in evolutia pozitiva a bolii.

Factori pentru evolutie favorabila a bolii:

·        sexul feminine

·        varsta inaintata la debutul bolii

·        lipsa cazurilor de schizofrenie in familie

·        suport bun din partea familiei si societatii

·        episoade scurte si mai putin frecvente

·        pacientii cu schizofrenie paranoida raspund mai bine la tratamentul antipsihotic

Viata dupa diagnostic

Recuperarea presupune ca in ciuda limitarilor impuse de afectiunea psihica, sa poata duce o viata satisfacatoare si sa poata contribui la viata familiala, sociala. Speranta joaca un rol important in recuperarea oricarui individ.

Drumul spre recuperare este un proces gradual, cu multe etape mici si obiective realiste. Odata ce simptomele s-au diminuat trebuie sa inceapa reintergrarea ta sociala, sa isi recastige personalitatea si autonomia.

Cu cat se implica mai mult in activitati sociale si isi asuma mai multe responsabilitati cu atat va fi si recuperarea mai eficienta.

Optimismul este o parte foarte importanta a procesului de recuperare. O stare de calm si o atitudine pozitiva pot ajuta sa isi indeplineasca obiectivele sau sa isi depaseasca momentele dificile atunci cand le intalneste.

Totul tine de atitudine. Trebuie sa cultive optimismul, sa priveasca cu speranta spre viitor si sa invete sa se bucuri de micile progrese si reusite. Numai asa poate spera la o viata mai buna.

Ø   Recunoasterea si acceptarea faptului ca are o problema!

Ø   Dorinta de schimbare!

Ø   Concentrarea pe punctele tari nu pe slabiciuni!

Ø   Sa priveasca inainte nu in trecut!

Ø   Sase bucure de progresele mici; nu sa astepta succese mari si rapide!

Ø   Ordonearea prioritatilor!

Ø   Cultivarea optimismului!

Recuperare nu inseamna pe cont propriu.

Sprjinul familiei, al apropiatilor sau al comunitatii trebuie sa fie constante in viata sa. Trebuie sa stie ca nu este singur si ca are alaturi oameni care vor sa il ajute si pe care ii poate ajuta la randul sau.

Ce trebuie evitat?

·        drogurile si alcoolul

·        situatiile stresante

·        izolarea

 

Tratamentul

 

Tratamentul schizofreniei este un proces care se intinde de cele mai multe ori pe toata durata vietii. Tratamentul este individualizat, in functie de fiecare pacient, acesta fiind un participant activ si important in alegerea planului terapeutic. Sprijinul familiei pe parcursul intregului proces este vital.

O relatie buna cu medicul si psihologul sunt esentiale in drumul spre recuperare!

Obiectivele tratamentului

o   scaderea frecventei si severitatii episoadelor psihotice (episoade mai putine si mai usoare)

o   prevenirea aparitiei altor episoade

o   mentinerea unei perioade cat mai lungi de remisiune

o   imbunatatirea calitatii vietii si a capacitatii de functionare

Intervențiile psihologice si managementul schizofreniei

Managementul schizofreniei include, în mod evident, medicamente antipsihotice. Medicamentele contribuie la reducerea frecventei si intensitatii experientelor traite. Dincolo de tratamentul farmacologic, planul de interventie cuprinde psihoterapia, consilierea psihologica, grupurile de suport. 

In managementul schizofreniei relatia terapeutica se bazeaza pe incredere si empatie. In cadrul acestei relatii cu psihoterapeutul se redescopera problemele care afecteaza viata pacientului si sunt aplicate tehnici care includ expunerea la anumite situatii, programarea activitatilor si modificarea unor comportamente.

Terapeutul ajuta la formarea unor noi abilitati sociale și deprinderi de viata, precum si independenta in cadrul unei comunitati, in funcție de faza tulburarii.

Terapia cognitiv comportamentala (TCC) si-a demonstrat eficacitatea prin abordarea specifica in care sustine ca suferinta psihica este partial legata de interepretarile pe care omul le ofera lucrurilor.

In ceea ce priveste utilitatea acestui tip de psihoterapie in cadrul psihozelor, exista o baza consistenta de dovezi care sugereaza o eficacitate crescuta.

Tratamentul poate ajuta la ameliorarea multora dintre simptomele schizofreniei. Cu toate acestea, majoritatea pacientilor cu tulburare traiesc cu aceste simptome pentru tot restul vietii.

Uneori ne este greu sa intelegem prin ce trece o alta persoana sau cum sa ne purtam cu ea daca vorbim despre o tulburare precum schizofrenia. De aceea, rudele și prietenii abordeaza de multe ori brutal la nivel emotional ori nepotrivit comportamentele ciudate sau discursurile incoerente ale pacientului.

Frica de boala si frica de posibila stigma sociala fac pacientii si apartinatorii sa amane inceperea terapiei, sau chiar vizita la specialist. Amanarea interventiei, uneori, aduce pacientul intr-un stadiu in care boala este deja avansata.

Psihoterapia se adreseaza atat pacientului cat si familiei. Familia trece printr-un proces de psihoeducatie in care invata cum sa identifice dezacordurile schizofreniei, cum sa sustina si sa fie alaturi de pacient, cum sa ofere un cadru securizant.

Pentru a eficientiza managementul schizofreniei, se va renunta la pleiada criticilor ori invalidarea celui diagnosticat. Cei din familie sunt indrumati sa isi acceseze rabdarea si consecventa, sa negocieze si sa devina persuasivi in atingerea obiectivelor benefice tratamentului pacientului. Sprijinul familiei are un ro foarte imporant.

 

 

presentation image
Autor:    Simionescu Roxana, Psiholog, Terapeut, Dezvoltare Personala
Comunicarea asertiva
Cum este să ai o relație cu un borderline?
Antrenamentul autogen (Schultz)
zoho chat