Testimonial image

Imaginea de Sine

Imaginea de sine este definita de modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale care contureaza si intaresc dimensiunile eului nostru. In functie de perceptia noastra la un moment dat al dezvoltarii noastre, de ceea ce ne-am dori sa fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.

Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cat mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine. Exista persoane care, desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta adevarul despre noi, ci este doar o "harta" pentru propriul "teritoriu" un barometru al starii noastre de bine.

Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de sine pozitiva, in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva, comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativa.

În cadrul imagini de sine se poate face distincţie între: Eul (sinele) real, Eul (sinele) viitor şi Eul (sinele) ideal.

Eul real / Eul actual

Este rezultatul experienţelor noastre, a cadrului social şi cultural în care trăim.

Eul fizic: structurează dezvoltarea, încorporarea şi acceptarea propriei corporalităţi. Imaginea corporală se referă la modul în care persoana se percepe pe sine şi la modul în care crede că este perceput de ceilalţi. Imaginea corporală determină gradul în care te simţi confortabil în şi cu corpul tău. Dacă imaginea ideală a Eului corporal este puternic influenţată de factori culturali şi sociali (ex. standarde de siluetă) şi nu corespunde Eului fizic, poate genera sentimente de nemulţumire, neîncredere, izolare. Discrepanţa dintre Eul fizic real şi cel cultivat de mass-media determină numărul mare de tulburări de comportament alimentar de tip anorectic în rândul adolescenţilor.

Eul cognitiv:se referă la modul în care sinele receptează şi structurează conţinuturile informaţionale despre sine şi lume, şi la modul în care operează cu acestea. Sunt persoane care reţin şi actualizează doar evaluările negative despre sine, alţii le reprimă, iar unii le ignoră.

Eul emoţional (Eul intim):sintetizează totalitatea sentimentelor şi emoţiilor faţă de sine, lume şi viitor. Deseori, persoana nu doreşte să îşi dezvăluie sinele emoţional decât unor persoane foarte apropiate, familie, prieteni, rude. Cu cât o persoană are un Eu emoţional mai stabil cu atât va percepe lumea şi pe cei din jur ca fiind un mediu sigur, care nu ameninţă imaginea de sine. În general, Eul emoţional al adolescenţilor este labil. Curajul, bravura, negarea oricărui pericol pot alterna cu anxietăţi şi nelinişti extreme.

Eul social (Eul interpersonal):este acea dimensiune a personalităţii pe care suntem dispuşi să o expunem lumii; este „vitrina persoanei”. Cu cât discrepanţa dintre Eul emoţional şi cel social este mai mare cu atât gradul de maturare al persoanei este mai mic. O persoană imatură se va purta în general într-un anumit mod acasă, între prieteni apropiaţi şi în alt mod în cadrul interacţiunilor sociale.

Eul spiritual:reflectă valorile şi jaloanele existenţiale ale unei persoane. Din această perspectivă, persoanele pot fi caracterizate ca fiind pragmatice, idealiste, religioase, altruiste, pacifiste, etc.

Eul viitor (Eul posibil)

Vizează modul în care persoana îşi percepe potenţialul de dezvoltare personală şi se proiectează în viitor. Eul viitor încorporează repertoriul aspiraţiilor, motivaţiilor şi scopurilor de durată medie şi lungă. Eul viitor acţionează ca factor motivaţional în comportamentele de abordare strategică, şi în acest caz devine Eul dorit.

Eul viitor încorporează şi posibilele dimensiuni neplăcute de care ne este teamă să nu le dezvoltăm în timp ( de ex. alcoolic, singur, eşuat) şi în acest caz poartă denumirea de Eu temut. Eul viitor derivă din reprezentările trecutului cu ale viitorului.

Eul ideal

Este ceea ce ne-am dori să fim, dar în acelaşi timp suntem conştienţi că nu avem resursele reale să-l realizăm. El este ca multe idealuri o himeră. Dacă o persoană se va cantona în decalajul dintre Eul real şi cel ideal are multe şanse să trăiască o permanentă stare de nemulţumire de sine, frustrare şi chiar depresie. Dominarea imaginii de sine de către Eul ideal este un fenomen destul de frecvent la adolescenţi. Este bine ca adolescenţi să înveţe să facă distincţia dintre Eul ideal şi Eul viitor, acesta conţine elemente realiste, deci realizabil.

Stima de Sine este o dimensiune fundamentală pentru orice fiinţă umană. Indiferent că este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultură sau personalitate, interese, statut social, abilităţi, stima de sine se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de „buni” ne considerăm comparativ cu propriile expectanţe sau cu alţii.

Stima de sine este dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de sine.

Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Persoanele cu stima de sine scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative. O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului.

Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii din experienţele pe care le are copilul. Succesele şi eşecurile din copilărie, precum şi modalităţile de reacţie a copilului la acestea definesc imaginea pe care copilul si mai apoi adultul o are despre el.

presentation image
Autor:    Simionescu Roxana, Psiholog, Terapeut, Dezvoltare Personala
Cele patru stadii ale competenței
Cum este să ai o relație cu un borderline?
Evaluarea psihologica complexa a persoanelor cu handicap
zoho chat